Rata anuală a inflației a coborât în iulie 2026 la 8,2%, de la 10,4% în iunie, potrivit Institutului Național de Statistică. Este una dintre cele mai abrupte corecții lunare din ultimii ani și a fost urmată de aceleași întrebări: dacă inflația scade atât de repede, de ce bonul de la casă arată la fel? Cine umblă la cifre? Și de ce România rămâne, cu 8,2%, statul cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, într-o lună în care media UE a fost de 3,0%?
Confuzia nu ține de aritmetică, ci de felul în care este citit indicatorul. Mai jos sunt întrebările care revin cel mai des și miturile lipite de ele, verificate cu date publicate de INS, BNR și Eurostat.
Ce măsoară, de fapt, indicele prețurilor de consum
IPC compară costul unui coș de bunuri și servicii într-o lună față de o perioadă de referință. Nomenclatorul urmărit de INS cuprinde în jur de 2.000 de sortimente — câteva zeci de poziții alimentare, aproximativ o sută nealimentare și circa cincizeci de servicii — pentru care se colectează lunar prețuri din unități comerciale și prestatoare din toată țara.
Ponderile nu sunt alese de statisticieni, ci rezultă din Ancheta bugetelor de familie, adică din structura reală a cheltuielilor gospodăriilor. În 2025, o gospodărie a cheltuit în medie 4.833 de lei pe lună pentru consum, din care 1.553 de lei — 32,1% — pe alimente și băuturi nealcoolice.
La fel de important este ce nu intră în coș:
- achiziția unei locuințe, tratată ca investiție, nu ca și consum; intră doar chiria, întreținerea și utilitățile;
- impozitele directe și contribuțiile sociale, deși au însemnat 33,6% din cheltuielile totale ale gospodăriei medii în 2025;
- ratele și dobânzile la credite, care sunt operațiuni financiare, nu consum curent;
- cheltuielile firmelor și ale administrației publice.
De aici pornește prima neînțelegere: IPC nu măsoară costul vieții în sens larg, ci prețurile de consum. Scumpirea apartamentelor nu apare în el, deși apasă pe bugetul familiei.
Mit: „a scăzut inflația” înseamnă că prețurile se ieftinesc
Nu. Rata inflației măsoară viteza de creștere, nu nivelul. Trecerea de la 10,4% la 8,2% arată că prețurile urcă mai lent, nu că revin la valorile de acum un an. Ieftinirea generalizată se numește deflație și nu apare în datele românești recente.
Cifrele o confirmă: din decembrie 2025 până în iulie 2026 prețurile de consum au mai crescut cu 4,4%, iar față de iunie cu 0,58%. Cumulat, un coș care costa 100 de lei la finalul lui 2020 costă acum în jur de 160 de lei — rezultatul creșterilor din decembrie în decembrie de 8,19% (2021), 16,37% (2022), 6,61% (2023), 5,14% (2024) și 9,69% (2025), plus avansul din acest an.
De ce a căzut rata cu peste două puncte într-o singură lună
Explicația se numește efect de bază și este pur tehnică. Rata anuală compară luna curentă cu aceeași lună a anului precedent. În iulie 2025 a fost eliminat plafonul la prețul energiei electrice, iar de la 1 august 2025 cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21%, cotele reduse de 5% și 9% fiind comasate la 11%.
Aceste creșteri au intrat în baza de comparație în vara lui 2025 și au ieșit din ea în vara lui 2026. Când o scumpire majoră împlinește un an, dispare din calculul ratei anuale, chiar dacă prețul rămâne la nivelul ridicat. Așa se explică traseul de la 10,9% în mai și 10,4% în iunie la 8,2% în iulie: prin schimbarea reperului, nu printr-o ieftinire. Energia electrică era în mai 2026 cu 55,5% mai scumpă decât cu un an înainte, după ce în 2025 se scumpise cu aproape 61%. BNR a semnalat explicit că dezinflația din trimestrul al treilea vine din epuizarea efectelor directe ale plafonării eliminate și ale majorărilor de taxe.
„Cifra nu seamănă cu coșul meu”: unde are dreptate percepția
Aici percepția are un fundament real. IPC descrie o gospodărie statistică medie, iar foarte puține gospodării seamănă cu ea. Defalcarea din iulie 2026 arată diferențe mari între componente: serviciile s-au scumpit cu 13,67% într-un an, mărfurile nealimentare cu 7,93%, iar cele alimentare cu 5,03%.
Consecința este directă. Cine plătește chirie, transport, reparații auto și abonamente resimte o inflație personală mult peste 8,2%, în timp ce o gospodărie rurală, cu autoconsum ridicat — 10,2% din cheltuielile totale în mediul rural, de 3,8 ori mai mult decât la oraș — o resimte sub medie. Se adaugă un mecanism de percepție documentat: reținem scumpirile la produsele cumpărate frecvent, de la pâine la combustibil, și ignorăm prețurile stabile ale bunurilor cumpărate rar. Diferența dintre inflația percepută și cea măsurată nu dovedește o eroare de calcul, ci un coș personal diferit de cel mediu.
Mit: „datele sunt măsluite”. Testul IPC versus IAPC
România publică lunar două rate ale inflației. IPC folosește nomenclatorul național, iar IAPC — indicele armonizat — folosește clasificarea europeană ECOICOP, aplicată identic în toate statele membre și verificată de Eurostat. Dacă cifra națională ar fi ajustată politic, cele două serii ar diverge sistematic.
Nu se întâmplă asta. În iulie 2026 ambele au indicat 8,2%. Decalajele apar și dispar în funcție de acoperire și de ponderi: în decembrie 2025 IPC a arătat 9,69%, iar IAPC 8,6%, iar media anuală a lui 2025 a fost de 7,3%, respectiv 6,8%. Sunt diferențe metodologice, nu de intenție. Tot indicele armonizat ne plasează în clasamentul european: 8,2% în iulie, față de 2,9% în zona euro, 1,3% în Cehia și 0,3% în Suedia.
Sunt comercianții de vină? Ce arată defalcarea pe categorii
Este explicația cea mai populară și cea mai slab susținută de date. În iulie 2026, alimentele au fost categoria cu cea mai mică creștere anuală, 5,03%, adică sub jumătate din ritmul serviciilor. Presiunea a venit din energie, din serviciile administrate și din fiscalitate, nu de la raftul alimentar.
Există și o confuzie tehnică frecventă: adaosul comercial este tratat ca și cum ar fi profit. Nu este. Din diferența dintre prețul de achiziție și cel de raft se acoperă chirii, salarii, utilități și logistică, iar rezultatul net rămâne abia la final — o distincție explicată pe larg în analiza despre diferența dintre marja brută și marja netă în comerț. Într-un an în care energia electrică s-a scumpit cu peste 50%, marja brută poate crește fără ca marja netă să se miște.
Măsura administrativă rămâne în vigoare: plafonarea adaosului comercial la 17 categorii de alimente de bază — pâine albă, lapte, ouă, carne proaspătă de pui și de porc, legume și fructe vrac — a fost prelungită prin lege până la 31 decembrie 2026, după ce urma să expire la 30 iunie.
Salarii și dobânzi: ce compensează inflația și ce nu
Primul mit din această zonă este indexarea automată. Nu există un mecanism general care să ajusteze veniturile cu rata inflației; indexările sunt punctuale, decise prin lege sau prin contract colectiv, și aproape niciodată egale cu inflația. Exemplul din 2026 este edificator: salariul minim brut a urcat de la 1 iulie de la 4.050 la 4.325 de lei, o majorare de 275 de lei, respectiv 6,8%. În net înseamnă 2.699 de lei, cu 125 de lei mai mult — o creștere de circa 4,9%, care la o inflație de 8,2% se traduce printr-o pierdere de putere de cumpărare de aproximativ 3%. Măsura a vizat 1.759.027 de salariați. Pentru referință, câștigul salarial mediu net era în iunie 2026 de 5.734 de lei, la un brut de 9.564 de lei.
Al doilea mit: „BNR ar trebui să scadă dobânda ca să scadă prețurile”. Relația este inversă — o dobândă mai mică stimulează cererea și, în general, împinge prețurile în sus. Banca centrală a menținut rata de politică monetară la 6,50% în ședința din 10 august 2026, cu facilitatea de creditare la 7,50% și cea de depozit la 5,50%. Ținta de inflație este de 2,5%, cu un interval de variație de ±1 punct procentual.
Limita instrumentului este însă reală: seceta, prețul energiei sau o majorare de TVA sunt șocuri de ofertă, pe care dobânda nu le poate anula. Banca centrală poate doar împiedica transformarea lor în inflație persistentă, iar indicatorul urmărit acolo este CORE2 ajustat, care exclude prețurile volatile și pe cele administrate și se situa la 8,3% în iunie 2026. Proiecția din august 2026 indică 6,1% la finalul acestui an — revizuită în sus de la 5,5% —, 3,4% în decembrie 2027 și 2,8% în iunie 2028, cu revenirea în intervalul-țintă abia la sfârșitul anului viitor.
Trei calcule elimină cele mai frecvente erori de interpretare:
- pierderea de putere de cumpărare nu este egală cu rata inflației: la 8,2%, 100 de lei de acum un an cumpără astăzi bunuri de 92,4 lei, deci pierderea este de 7,6%;
- creșterea reală a unui venit se obține împărțind (1 + creșterea nominală) la (1 + rata inflației) și scăzând 1, nu printr-o simplă diferență între procente;
- înainte de a aplica o clauză de indexare, verificați la ce cifră trimite textul: rata anuală (8,2% în iulie 2026), rata medie a ultimelor 12 luni (9,8%) sau indicele lunar (0,58%) sunt trei valori diferite pentru aceeași lună.
Cifra publicată lunar de INS nu este o opinie și nu descrie experiența nimănui în particular. Este o medie ponderată, construită după reguli publice și verificabile, utilă exact în măsura în care este citită corect.
