Pentru cine construiește sau renovează în România, 2026 nu a adus o singură lege nouă, ci o suprapunere de calendare. Termenul european de transpunere a directivei privind performanța energetică a clădirilor a expirat pe 29 mai, noul regulament al produselor pentru construcții se aplică de la 8 ianuarie, iar mecanismul de taxare la frontieră a emisiilor de carbon a intrat în regim definitiv de la 1 ianuarie. Trei reglementări diferite, cu același efect practic: se schimbă ce se proiectează, ce se cumpără și cât costă.
Spre deosebire de valurile anterioare de reguli, schimbările nu mai vizează doar clădirile publice sau blocurile reabilitate din fonduri europene, ci și casa unifamilială autorizată în 2027 sau hala nerezidențială de 300 de metri pătrați. Deciziile care contează — grosimea izolației, sursa de căldură, orientarea acoperișului — se iau în faza de proiect, nu la recepția lucrărilor.
Reperul s-a mutat de la nZEB la clădirea cu emisii zero
Din 31 decembrie 2020, clădirile noi din România trebuie să respecte standardul nZEB, adică un consum de energie aproape egal cu zero. Directiva (UE) 2024/1275 introduce un reper mai strict: clădirea cu emisii zero, prescurtată ZEB. Definiția are două componente. Prima este o cerere de energie foarte redusă, cu un prag de energie primară cu cel puțin 10% sub pragul nZEB aflat în vigoare la nivel național. A doua este sursa: energia rămasă trebuie să vină din regenerabile produse la fața locului, dintr-o comunitate de energie, dintr-o rețea de termoficare eficientă sau din surse fără emisii, iar în clădire nu se mai ard combustibili fosili.
Calendarul european este explicit. Clădirile noi deținute de autorități publice trebuie să respecte standardul ZEB de la 1 ianuarie 2028, iar toate clădirile noi de la 1 ianuarie 2030. Pentru un proprietar care cumpără teren în 2026 și depune documentația în 2028, asta nu mai este o discuție teoretică: proiectul trebuie gândit direct în noul regim. Detaliile naționale — praguri, coeficienți, metodologie — se stabilesc prin modificarea Legii nr. 372/2005, a metodologiei de calcul Mc 001 și a normativului termotehnic C 107, iar forma exactă a valorilor trebuie verificată la data depunerii documentației, nu preluată din oferte comerciale.
Certificatul energetic devine document de piață, nu formalitate
Cea mai vizibilă schimbare pentru proprietarii obișnuiți privește certificatul de performanță energetică. Directiva impune o scară armonizată de la A la G, în care clasa A corespunde clădirii cu emisii zero, iar clasa G celor mai slabe 15% din fondul construit național. Practic, un apartament care astăzi apare în clasa B poate coborî o treaptă sau două după recalibrare, fără ca nimic din clădire să se fi schimbat. Certificatele emise anterior rămân valabile până la expirare, însă diferența va apărea în anunțurile imobiliare pe măsură ce se reînnoiesc.
Tot din 2026 statele membre trebuie să pună la dispoziție pașaportul de renovare, un document voluntar care descrie etapele de modernizare a unei clădiri, în ordine, cu economiile estimate pentru fiecare pas. Pentru nerezidențial se introduc praguri minime de performanță, care obligă la renovarea celor mai slabe 16% dintre clădiri până în 2030 și 26% până în 2033. Pentru rezidențial, ținta este o reducere de 16% a consumului mediu de energie primară până în 2030 și de 20-22% până în 2035. Orientativ, în 2026 un certificat costă 350-800 de lei la apartament și 900-2.000 de lei la o casă unifamilială, în timp ce un audit energetic complet, care fundamentează lucrările, ajunge la 2.000-5.000 de lei.
Instalațiile solare intră în cerințele de autorizare
Directiva introduce și un „standard solar”, cu un calendar pe categorii de clădiri, aplicabil în măsura în care este fezabil tehnic și economic:
- clădirile publice noi și cele nerezidențiale noi cu suprafață utilă peste 250 de metri pătrați — până la 31 decembrie 2026;
- clădirile nerezidențiale existente peste 500 de metri pătrați, atunci când sunt supuse unor lucrări majore care necesită autorizație — până la 31 decembrie 2027;
- clădirile publice existente, etapizat, în funcție de suprafață: peste 2.000 mp până în 2027, peste 750 mp până în 2028, peste 250 mp până în 2030;
- clădirile rezidențiale noi și parcările acoperite noi — până la 31 decembrie 2029.
Costurile s-au apropiat între timp de pragul la care obligația devine suportabilă. Un sistem fotovoltaic de 5 kWp montat la cheie se încadrează în 2026 în intervalul 22.000-33.000 de lei, iar o baterie de 5-10 kWh adaugă 12.000-25.000 de lei. Voucherul de 20.000 de lei din programul Casa Verde Fotovoltaice acoperă o bună parte din investiția de bază la o locuință individuală. La nerezidențial, decizia ține de sarcina structurală a acoperișului și de puterea aprobată la racord — două verificări care trebuie făcute înainte de proiectul tehnic.
Cazanele pe gaz: sprijinul public s-a oprit, piața s-a mutat
De la 1 ianuarie 2025 nu mai pot fi acordate stimulente financiare pentru instalarea cazanelor autonome pe combustibili fosili, iar obiectivul asumat la nivel european este eliminarea lor din fondul construit până în 2040. Nu este o interdicție de vânzare, ci o retragere a banilor publici din spatele acestei tehnologii, dublată de presiunea calendarului ZEB, care exclude arderea la fața locului.
În șantier, alternativa dominantă rămâne pompa de căldură aer-apă. În 2026, un echipament de 10-12 kW costă 18.000-38.000 de lei, iar instalația completă, cu boiler, automatizare și racorduri, ajunge la 35.000-65.000 de lei. Randamentul depinde însă de anvelopă și de temperatura de tur: la o casă slab izolată, cu radiatoare dimensionate pentru 70 de grade, factura poate depăși varianta pe gaz. Contextul de preț s-a schimbat și el — plafonarea la energie electrică a fost eliminată de la 1 iulie 2025, iar prețul casnic complet se situează în 2026 în jurul a 1,1-1,4 lei/kWh. De aici și regula devenită standard în proiectare: întâi anvelopa și ventilația cu recuperare de căldură (18.000-35.000 de lei pentru o casă de 140-160 mp), apoi sursa de căldură.
Produsele pentru construcții trec pe pașaport digital
Din 8 ianuarie 2026 se aplică Regulamentul (UE) 2024/3110, care înlocuiește regulamentul produselor pentru construcții din 2011. Noutățile relevante pentru beneficiar sunt trei: declarația de performanță se extinde într-o declarație de performanță și de conformitate, apar cerințe de mediu și de durabilitate pentru produse, iar informațiile se mută în pașaportul digital al produsului, accesibil prin cod pe ambalaj sau pe bonul de livrare. Tranziția este lungă — specificațiile tehnice armonizate se înlocuiesc etapizat, iar produsele fabricate sub vechiul regim rămân pe piață ani buni — dar direcția este clară: trasabilitatea materialului devine parte din cartea tehnică a construcției.
Pe același palier al alegerii materialelor, criteriul dominant s-a mutat de la prețul de achiziție la costul de întreținere pe zece ani, o schimbare vizibilă inclusiv la lucrările din jurul casei — un exemplu discutat pe larg este trecerea de la lemn la metal la împrejmuiri, acolo unde proprietarii care au înlocuit gardul din lemn cu unul metalic nu regretă decizia. Aceeași logică se aplică acum, cu documente în spate, la termoizolații, tâmplărie și sisteme tehnice.
Carbonul de la frontieră și presiunea pe prețuri
De la 1 ianuarie 2026, mecanismul european de ajustare la frontieră a emisiilor a intrat în faza definitivă. Importurile de ciment, oțel, aluminiu, îngrășăminte, hidrogen și energie electrică din afara UE sunt acoperite de obligații reale, nu doar de raportare, iar importatorii au nevoie de statutul de declarant autorizat. Un prag de minimis de 50 de tone pe an și pe importator scoate din schemă comercianții mici, dar lasă înăuntru aproape întregul volum de emisii. Efectul se vede indirect, în cotațiile la oțel-beton, profile și ciment, mai ales la contractele mari cu livrare eșalonată.
Peste asta se așază efectul fiscal intern: cota standard de TVA a crescut la 21% de la 1 august 2025, iar cota redusă pentru livrarea de locuințe a fost eliminată, cu reguli tranzitorii pentru contractele semnate anterior. Orientativ, o casă la cheie cu finisaje medii se încadrează în 2026 în 4.200-6.500 lei pe metru pătrat util, iar pachetul care apropie clădirea de standardul ZEB — izolație suplimentară, tâmplărie performantă, ventilație, pompă de căldură, fotovoltaic — adaugă 8-12% la bugetul total.
Ce se schimbă în șantier și ce urmează
Reglementarea nu explică singură ce se vede pe teren. Deficitul de forță de muncă a împins constructorii spre soluții cu manoperă redusă: elemente prefabricate din beton, structuri metalice ușoare, pereți din lemn cu izolație integrată, livrați gata montați. Digitalizarea avansează pe două direcții: autorizarea electronică la nivelul primăriilor, susținută prin fonduri europene, și metodologia BIM, impusă treptat prin caietele de sarcini ale investițiilor publice, care coboară apoi și în proiectele private prin firmele de proiectare.
Pentru următorii ani, reperele de calendar sunt puține și ferme: 31 decembrie 2026 pentru instalațiile solare pe clădirile publice și nerezidențiale noi peste 250 mp, 1 ianuarie 2028 pentru ZEB la clădirile publice noi, 31 decembrie 2029 pentru instalațiile solare pe locuințele noi și 1 ianuarie 2030 pentru ZEB la toate clădirile noi. Cine proiectează astăzi o casă sau o hală are de răspuns la trei întrebări înainte de contractarea proiectului: care este pragul de energie primară aplicabil la data autorizării, dacă acoperișul suportă o instalație fotovoltaică fără consolidare și dacă sursa de căldură aleasă rămâne conformă peste zece ani. Răspunsurile costă puțin acum și mult mai mult după turnarea fundației.
