Gresia pentru terasa exterioară trebuie să absoarbă foarte puțină apă, să nu alunece când este udă și să fie montată pe un suport cu pantă, cu adeziv flexibil și fără goluri. Majoritatea deteriorărilor apar iarna, când apa infiltrată sub plăci sau în porii lor îngheață și își mărește volumul. Alegerea plăcii contează, dar execuția stratului de dedesubt decide cât rezistă terasa.
Ce absorbție de apă trebuie să aibă gresia de exterior?
Gresia de exterior trebuie să aibă o absorbție de apă foarte mică, de regulă sub 0,5%, valoare specifică gresiei porțelanate. Plăcile ceramice sunt împărțite în grupe după absorbția de apă, iar cele cu absorbție mare rețin umezeală care, la îngheț, crapă sau desprinde suprafața.
| Absorbție de apă | Tip uzual de placă | Potrivită pe terasă neacoperită |
|---|---|---|
| Sub 0,5% | Gresie porțelanată | Da, cu mențiunea de rezistență la îngheț |
| 0,5–3% | Gresie densă | Doar dacă producătorul declară rezistența la îngheț |
| 3–10% | Gresie obișnuită de interior | Nu este recomandată |
| Peste 10% | Faianță | Nu |
Informația se găsește în fișa tehnică a produsului, alături de mențiunea privind rezistența la îngheț. Simbolul de pe ambalaj nu ține locul fișei tehnice, care trebuie cerută la achiziție.
Cât de antiderapantă trebuie să fie gresia pentru terasă?
Pentru o terasă expusă ploii se alege, orientativ, gresie din clasa R10 sau R11 pe scara de aderență R, care merge de la R9 la R13. Clasele mai mari au o suprafață mai aspră, sigură pe ud, dar se curăță mai greu. Plăcile lustruite sau lucioase nu se folosesc afară, oricât de rezistente ar fi la îngheț.
Pe scări exterioare și în jurul piscinelor se aleg clase superioare, iar treptele primesc adesea un profil antiderapant separat.
Ce pantă trebuie să aibă terasa sub gresie?
Terasa trebuie să aibă o pantă de 1,5–2%, adică 1,5–2 cm la fiecare metru, orientată dinspre casă spre exterior sau spre o rigolă. Panta se realizează din șapă, nu din grosimea adezivului, pentru că un strat de adeziv neuniform lasă goluri sub plăci.
Fără pantă, apa băltește, pătrunde prin rosturi și ajunge sub placaj. La terasele construite peste încăperi locuite sau peste un garaj, sub gresie se aplică și o hidroizolație, de obicei o membrană lichidă sau o folie compatibilă cu adezivul, cu benzi de etanșare la colțuri și la racordul cu pereții.
Ce adeziv și ce rosturi se folosesc la gresia de exterior?
La exterior se folosește un adeziv cimentos îmbunătățit și deformabil, din clasa C2 cu mențiunea S1 sau S2, aplicat astfel încât să acopere complet spatele plăcii. Golurile rămase sub placă se umplu cu apă care, la îngheț, desprinde gresia; mecanismul este explicat în articolul despre acoperirea completă cu adeziv la plăcile mari.
- Lipire dublă: adezivul se întinde pe suport și pe spatele plăcii, mai ales la formatele mari.
- Rosturi între plăci: mai late decât la interior, orientativ 3–5 mm, umplute cu chit flexibil pentru exterior.
- Rost perimetral: la contactul cu pereții și cu stâlpii, umplut cu material elastic, nu cu chit rigid.
- Rosturi de dilatare: suprafețele mari se împart în câmpuri, orientativ la 3–4 m, pentru a prelua dilatarea dată de soare și de îngheț.
Când se poate monta gresia pe terasă?
Gresia de exterior se montează la temperaturi ale aerului și ale suportului cuprinse, de regulă, între +5 și +25 °C, fără ploaie și fără soare puternic direct pe suprafață. Sub +5 °C adezivul face priză foarte lent, iar înghețul din primele zile îl poate compromite.
Șapa trebuie să fie uscată și maturată înainte de placare, iar terasa nu se expune la trafic intens și la spălare cu jet până la întărirea completă a adezivului și a chitului, conform timpilor din fișa tehnică.
Ce verificări se fac la recepția unei terase placate?
La recepție se verifică scurgerea apei, sunetul plăcilor și starea rosturilor, înainte de prima iarnă. Câteva verificări simple:
- Se varsă o găleată de apă pe suprafață; apa trebuie să se scurgă spre margine fără să rămână bălți.
- Plăcile se ciocănesc ușor cu mânerul unei unelte; sunetul gol indică lipsa adezivului dedesubt.
- Rosturile perimetrale trebuie să fie elastice, nu umplute cu chit rigid sau cu mortar.
- Pragul ușii de acces și racordul cu pereții trebuie să fie etanșate.
Problemele găsite acum se remediază mult mai ieftin decât după un sezon rece. Criteriile pentru alegerea unei echipe care execută corect astfel de lucrări sunt detaliate în articolul despre alegerea unei firme de construcții, iar costurile etapelor de structură care preced finisajele apar în devizul unei case de 120 mp la roșu.
