Comisioanele unui fond de investiții se împart în costuri plătite o singură dată, la intrare și la ieșire, și costuri anuale, scăzute zilnic din valoarea unității de fond. Costul anual are efectul cel mai mare, pentru că se aplică în fiecare an asupra unei sume care crește. Pe un orizont de 20 de ani, o diferență de un punct procentual pe an poate reduce suma finală cu aproximativ 17%.
Ce comisioane are un fond de investiții?
Un fond de investiții poate avea patru tipuri principale de costuri, iar nu toate fondurile le aplică pe toate.
- Comisionul de subscriere se reține la fiecare sumă investită; o parte din bani nu ajunge să fie investită.
- Comisionul de răscumpărare se reține la retragere și, la multe fonduri, scade sau dispare după o anumită perioadă de deținere.
- Costurile anuale de administrare acoperă administrarea, custodia, auditul și celelalte cheltuieli de funcționare.
- Costurile de tranzacționare apar când fondul cumpără și vinde titluri și sunt mai mari la fondurile care își schimbă des portofoliul.
Diferențele dintre tipurile de fonduri, de la cele monetare la cele de acțiuni, sunt explicate în ghidul despre fondurile de investiții și profilul fiecăruia.
Unde se găsesc comisioanele unui fond?
Comisioanele unui fond se găsesc în documentul cu informații esențiale, un text scurt, standardizat, pe care distribuitorul este obligat să îl pună la dispoziție înainte de investiție. Acolo apar separat costurile unice și costurile recurente, exprimate în procente și, de regulă, și ca sumă pentru o investiție de exemplu.
Detaliile complete sunt în prospectul și în regulile fondului. Valoarea unității de fond publicată zilnic este deja netă de costurile anuale, așa că acestea nu apar ca o plată separată în extrasul investitorului, deși sunt plătite în fiecare zi.
Cât reduce costul anual suma finală în 20 de ani?
Costul anual reduce suma finală cu atât mai mult cu cât orizontul este mai lung, pentru că pierderea se compune exact ca un randament negativ. Tabelul pornește de la 10.000 de lei investiți o singură dată și de la un randament brut ipotetic de 6% pe an, constant, din care se scade costul anual.
| Cost anual | Randament net | Suma după 10 ani | Suma după 20 de ani |
|---|---|---|---|
| 0% | 6,0% | 17.908 lei | 32.071 lei |
| 0,5% | 5,5% | 17.081 lei | 29.178 lei |
| 1,5% | 4,5% | 15.530 lei | 24.117 lei |
| 2,5% | 3,5% | 14.106 lei | 19.898 lei |
Între un cost de 0,5% și unul de 2,5% pe an, diferența după 20 de ani este de peste 9.000 de lei, aproape cât suma investită inițial. Calculul este o ilustrare: randamentele reale variază de la an la an, pot fi negative și nu sunt garantate. Mecanismul de creștere pe care îl erodează costurile este descris în articolul despre dobânda compusă.
Cât contează comisionul de subscriere?
Comisionul de subscriere contează mai ales pe termen scurt și la investițiile lunare mici. Un comision de 2% la 10.000 de lei înseamnă 200 de lei care nu sunt investiți deloc; pe 20 de ani, efectul lui este mult mai mic decât al unui cost anual de 1%, dar pentru cine retrage banii după un an sau doi el poate anula câștigul.
La planurile cu depuneri lunare, comisionul se aplică fiecărei depuneri, așa că merită verificat dacă există un comision minim fix care, raportat la sume mici, devine un procent mare.
Cum se compară două fonduri după costuri?
Două fonduri se compară după costuri doar dacă investesc în aceeași categorie de active, pentru că un fond monetar și unul de acțiuni au, firesc, costuri și riscuri diferite.
- Se aleg fonduri din aceeași categorie și cu un grad de risc apropiat, potrivit cu profilul de risc al investitorului.
- Se notează costurile recurente anuale din documentul cu informații esențiale.
- Se adaugă comisioanele de subscriere și de răscumpărare, raportate la perioada estimată de deținere.
- Se compară randamentele istorice nete pe perioade de cel puțin cinci ani, știind că ele nu garantează rezultatele viitoare.
Costul cel mai mic nu face automat un fond potrivit, dar un cost mare trebuie justificat de ceva concret. Informațiile de aici sunt generale; pentru o decizie individuală, discuția cu un consultant de investiții autorizat ține cont de obiective, orizont și situația fiscală a fiecăruia.
