Gradul de îndatorare al unei firme arată în ce măsură activitatea este finanțată din bani împrumutați și în ce măsură din banii proprietarilor. Cel mai folosit indicator este raportul dintre datorii și capitalurile proprii, calculat direct din bilanț. Un raport mare nu este automat o problemă, dar reduce spațiul de manevră al firmei atunci când vânzările scad sau dobânzile cresc.
Cum se calculează gradul de îndatorare al unei firme?
Gradul de îndatorare se calculează împărțind totalul datoriilor la capitalurile proprii, ambele luate din același bilanț. Un rezultat de 1 înseamnă că fiecare leu al proprietarilor este însoțit de un leu datorat altora.
Pe lângă această formă de bază, analiștii folosesc câteva variante:
- Datorii totale / capitaluri proprii – imaginea generală a structurii de finanțare.
- Datorii financiare / capitaluri proprii – doar creditele, leasingurile și împrumuturile purtătoare de dobândă, fără furnizori și salarii de plată.
- Datorii totale / total active – ce parte din averea firmei este finanțată prin datorii; rezultatul este mereu sub 1 cât timp capitalul propriu este pozitiv.
Pozițiile necesare se găsesc în secțiunile de datorii (sub un an și peste un an) și de capitaluri proprii. Pentru cine citește prima dată aceste rânduri, ghidul despre ce înseamnă un bilanț contabil și cum se citește explică structura documentului.
Ce valori ale raportului datorii–capital propriu sunt considerate obișnuite?
Nu există un prag universal, deoarece nivelul acceptabil depinde de domeniu, de stabilitatea încasărilor și de durata datoriilor. Intervalele de mai jos sunt orientative și servesc doar ca punct de plecare pentru discuție.
| Raport datorii / capital propriu | Lectură orientativă |
|---|---|
| Sub 0,5 | Finanțare preponderent proprie, rezervă mare de îndatorare |
| 0,5 – 1,5 | Echilibru frecvent întâlnit la firmele stabile |
| 1,5 – 3 | Îndatorare ridicată, sensibilă la scăderea vânzărilor |
| Peste 3 | Dependență mare de creditori, analiză atentă necesară |
| Capital propriu negativ | Pierderile acumulate au depășit aportul asociaților |
Comerțul cu marfă pe credit de la furnizori și activitățile cu echipamente scumpe au în mod natural rapoarte mai mari decât firmele de servicii. Comparația utilă se face cu firme din același domeniu și cu propriile cifre din anii anteriori.
De ce contează și capacitatea de a plăti dobânzile?
Raportul datorii–capital propriu arată mărimea datoriilor, dar nu și cât de ușor sunt ele suportate. Pentru asta se folosește gradul de acoperire a dobânzilor: rezultatul din exploatare împărțit la cheltuielile cu dobânzile.
Un rezultat sub 1,5 indică faptul că aproape tot profitul operațional se duce la creditori, iar o valoare de peste 3 lasă, de regulă, o marjă confortabilă. Două firme cu același grad de îndatorare pot avea situații foarte diferite dacă una are datorii cu dobândă mică, pe termen lung, iar cealaltă linii de credit scumpe, reînnoite anual. Diferențele de cost între surse sunt comparate în articolul despre linia de credit, factoring și creditul de la asociat.
Cum influențează împrumuturile de la asociați gradul de îndatorare?
Banii împrumutați firmei de asociați apar în bilanț la datorii, deci cresc gradul de îndatorare la fel ca un credit bancar. La firmele mici, aceste sume pot fi principala sursă de finanțare și pot face ca o firmă sănătoasă să pară foarte îndatorată.
Unele firme transformă aceste împrumuturi în capital social, operațiune care mută suma de la datorii la capitaluri proprii și îmbunătățește indicatorul. Etapele sunt descrise în materialul despre împrumutul asociatului transformat în capital. Decizia are și efecte fiscale și juridice, motiv pentru care se ia împreună cu contabilul firmei.
Cum se urmărește gradul de îndatorare de la un an la altul?
Gradul de îndatorare se urmărește cel puțin anual, la închiderea bilanțului, și ideal trimestrial, din balanța contabilă. Tendința spune mai mult decât valoarea dintr-un singur an.
- Se notează într-un tabel simplu datoriile totale, datoriile financiare, capitalurile proprii și cheltuielile cu dobânzile.
- Se calculează cei doi indicatori: datorii / capital propriu și acoperirea dobânzilor.
- Se verifică dacă o creștere a datoriilor a fost însoțită de o creștere a vânzărilor și a profitului.
- Înainte de un credit nou, se estimează cum ar arăta indicatorii după tragerea sumei, pentru că băncile fac același exercițiu.
O creștere a îndatorării de la an la an, fără o creștere a rezultatelor, este semnalul care merită discutat cu un consultant financiar sau cu contabilul înainte de a lua noi angajamente.
